mecanism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MECANÍSM, mecanisme, s. n. 1. Sistem tehnic alcătuit din mai multe piese mobile și fixe care sunt angrenate între ele, astfel încât unele elemente mobile, transmițând forțele de la elementul conducător la elementele conduse, pot antrena mișcarea acestora. ♦ Totalitatea elementelor care alcătuiesc un astfel de sistem; mașinărie.
2. Mod de funcționare a unui mecanism (
1).
3. Mod în care se desfășoară un fenomen, o reacție etc.
4. P. anal. Sistem, mod de organizare politică, economică, socială etc. – Din
fr. mécanisme, germ. Mechanismus.mecanism (Dicționar de neologisme, 1986)MECANÍSM s.n. 1. Sistem tehnic compus din piese fixe și mobile care sunt în contact și ale cărui elemente mobile antrenează mișcarea celorlalte; (
p. ext.) mod de funcționare a unui astfel de sistem.
2. Ansamblul elementelor care formează un întreg, funcționând ca un organism.
3. (
Fig.) Sistem, organizare, organizație. [Var.
mehanism s.n. / < fr.
mécanisme, cf. lat.
mechanisma].
mecanism (Marele dicționar de neologisme, 2000)MECANÍSM s. n. 1. sistem tehnic din piese fixe și mobile care sunt în contact și ale cărui elemente mobile antrenează mișcarea celorlalte. 2. ansamblul elementelor care formează un întreg, funcționând ca un organism. ◊ sistem, mod de organizare. (< fr.
mécanisme, germ.
Mechanismus)
mecanism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mecanísm s. n.,
pl. mecanísmemecanism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mecanism n.
1. combinarea pieselor destinate a funcționa împreună:
mecanismul unui ceasornic; 2. totalitatea organelor unui corp viu:
mecanismul corpului omenesc; 3. fig. combinarea mijloacelor destinate a produce un efect:
mecanismul unei limbi, al unui guvern.