mazetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAZÉTĂ, mazete, s. f. (
Fam.) Jucător prost, neîndemânatic (la unele jocuri de noroc, la biliard etc.) – Din
fr. mazette.mazetă (Dicționar de neologisme, 1986)MAZÉTĂ s.f. Jucător slab, care face greșeli la jocul de cărți, la biliard etc.; (
p. ext.) ageamiu, neîndemânatic. [< fr.
mazette].
mazetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAZÉTĂ s. f. jucător slab (la jocul de cărți, la biliard etc.); (p. ext.) ageamiu. (< fr.
mazette)
mazetă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mazétă (mazéte), s. f. – Ageamiu (la joc de cărți).
Fr. mazette.mazetă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mazetă, mazete s. f. (cart.) jucător prost
mazetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mazétă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. mazétei; pl. mazétemazetă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mazetă f. ageamiu, în jocul de cărți (CAR. = it.
mazzete).