maturație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MATURÁȚIE, maturații, s. f. 1. Totalitatea transformărilor pe care le suferă o celulă sexuală, un fruct sau un organism până la dezvoltarea lor morfologică completă; proces de maturizare; maturare.
2. Totalitatea transformărilor fizice sau chimice pe care le suferă unele substanțe sau sisteme coloide înainte de a ajunge la forma definitivă; maturizare. – Din
fr. maturation.maturație (Dicționar de neologisme, 1986)MATURÁȚIE s.f. 1. Totalitatea schimbărilor care se produc într-o celulă, într-un organism etc. până la maturitate; maturare.
2. Totalitatea transformărilor chimice sau fizice suferite de o substanță până ajunge la forma definitivă. ♦ Îmbătrânire a materialelor sau a produselor nemetalice. [Pron.
-ți-e, gen.
-iei, var.
maturațiune s.f. / cf. fr.
maturation, lat.
maturatio].
maturație (Marele dicționar de neologisme, 2000)MATURÁȚIE s. f. 1. totalitatea modificărilor care se produc într-o celulă, într-un organism până la maturitate. 2. transformare chimică sau fizică suferită de o substanță până ajunge la forma definitivă. 3. îmbătrânire a materialelor, a produselor nemetalice. 4. stadiu de colectare a unui abces. (< fr.
maturation, lat.
maturatie)
maturație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maturáție (-ți-e) s. f.,
art. maturáția (-ți-a), g.-d. art. maturáției; pl. maturáții, art. maturáțiile (-ți-i-)