matura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MATURÁ, maturez, vb. I.
Tranz. și
refl. (
Livr.) A (se) maturiza. – Din
it. maturare, germ. maturieren.matura (Dicționar de neologisme, 1986)MATURÁ vb. I. tr., refl. A (se) maturiza. [< it.
maturare, cf. germ.
maturieren].
matura (Marele dicționar de neologisme, 2000)MATURÁ vb. tr., refl. a (se) maturiza. (< it.
maturare, germ.
maturieren)
matura (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MATURA (în mitologia romană), zeiță care are în grijă coacerea fructelor (
lat. maturare „a coace”).
matura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maturá (a ~) (despre celule/substanțe coloide)
vb.,
ind. prez. 3
matureáză