maturare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MATURÁRE, maturări, s. f. (
Livr.) Acțiunea de a (se) matura și rezultatul ei; maturizare. ♦ Maturație. –
V. matura.maturare (Dicționar de neologisme, 1986)MATURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) matura și rezultatul ei; maturizare; (
spec.; bot.) maturație, coacere. [<
matura].
maturare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maturáre (rar)
s. f.,
g.-d. art. maturắrii