matulă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
matúlă, matúle, s.f. (reg.) 1. ceată de pescari, pescuind cu unelte străine, în asociere cu proprietarul lor. 2. năvod.
matulă (Dicționaru limbii românești, 1939)
matúlă f., pl. e. Dobr. Ceată de pescarĭ cu atamanu lor care pescuĭesc cu unelte străine în asociațiune cu proprietaru lor.