matufi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MATUFÍ vb. IV. v. matofi.
matufi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !matufí/matofí(a se ~) (a se ramoli) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se matuféște/se matoféște, imperf. 3 sg. se matufeá/se matofeá; conj. prez. 3 să se matufeáscă/să se matofeáscă