matricula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MATRICULÁ, matriculez, vb. I.
Tranz. (Rar)
1. A înmatricula.
2. A aplica un semn caracteristic pe ceva. – Din
fr. matriculer.matricula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)matriculá (a ~) (rar)
(ma-tri-) vb.,
ind. prez. 3
matriculeáză