matricol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MATRÍCOL, -Ă, matricoli, -e, s. f.,
adj. 1. S. f. Registru în care se înscriu, într-o instituție, numele persoanelor a căror evidență este necesară; (în special) registru folosit în școli, în care se înscriu numele, datele personale și situația școlară a elevilor. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment.
2. S. f. (Ieșit din uz) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învăța un elev (și numărul sub care era înscris aici) și pe care acesta o purta prinsă pe braț sau pe piept.
3. Adj. De matricolă; matricular. [
Var.:
matrícul, -ă s. f.,
adj.] – Din
fr. matricule, lat. matricula, it. matricola.matricol (Dicționar de neologisme, 1986)MATRÍCOL, -Ă adj. Care face parte dintr-o matricolă, al unei matricole; matricular. //
s.f. Registru în care se înscriu numele și situația școlară a elevilor, numele soldaților dintr-o unitate militară, al persoanelor dintr-o instituție etc. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. ♦ Număr purtat (pe uniformă) de elevi. [Var.
matricul, -ă adj.,
matriculă s.f. / < fr.
matricule, it.
matricola, cf. lat.
matricula].
matricol (Marele dicționar de neologisme, 2000)MATRÍCOL, -Ă I.
adj. care face parte dintr-o matricolă; matricular. II. s. f. registru de evidență în care se înscriu numele și situația școlară a elevilor, numele soldaților dintr-o unitate militară, al persoanelor dintr-o instituție etc. ◊ număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. ◊ număr purtat pe uniformă de elevi. (< it.
matricola, lat.
matricula, fr.
matricule)
matricol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)matrícol (ma-tri-) adj. m.,
pl. matrícoli; f. matrícolă, pl. matrícole