matricular(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MATRICULÁR, -Ă,matriculari, -e, adj. (Rar) Matricol (3). – Din fr. matriculaire.
matricular(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) matriculár (rar) (ma-tri-) adj. m., pl. matriculári; f. matriculáră, pl. matriculáre