materialist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MATERIALÍST, -Ă, materialiști, -ste, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Adept al materialismului (
1).
2. Adj. Care aparține materialismului (
1), care se referă la materialism, privitor la concepțiile materialismului.
3. Adj.,
s. m. și
f. (Om) preocupat excesiv de câștig, de foloase materiale. [
Pr.:
-ri-a-] – Din
fr. matérialiste, germ. Materialist.materialist (Dicționar de neologisme, 1986)MATERIALÍST, -Ă adj. Referitor la materialism, propriu materialismului. //
s.m. și f. 1. Adept al materialismului.
2. (
Depr.) Cel care se gândește numai la foloasele materiale. [Cf. fr.
matérialiste, germ.
Materialist].
materialist (Marele dicționar de neologisme, 2000)MATERIALÍST, -Ă adj., s. m. f. 1. (adept) al materialismului. 2. (cel) care este preocupat numai de probleme practice. (< fr.
matérialiste, germ.
Materialist)
materialist (Dicționaru limbii românești, 1939)*materialíst, -ă adj. Care ține de materializm [!]:
filosofia [!] materialistă. Subst. Adept al materializmuluĭ.
Fig. Prea ĭubitor de banĭ și de alte lucrurĭ materiale și disprețuitor de calitățĭ morale:
acest om e un materialist feroce. – Materialiștiĭ nu admit în univers de cît [!] materie, negînd pin [!] urmare existența sufletuluĭ, pe care-l reduc la oarecare elemente materiale. În vechime, Democrit și Epicur, explicînd originea lucrurilor pin [!] mișcările atomilor, eraŭ materialiștĭ. În sec. XVIII Hobbes, Holbach, La Mettrie, Diderot, ĭar într´al XIX C. Vogt, Moleschott, Büchner ș. a. aŭ profesat materializmu.
materialist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)materialíst (-ri-a-) adj. m.,
s. m.,
pl. materialíști; adj. f.,
s. f. materialístă, pl. materialístematerialist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)materialist m. partizan al materialismului. ║ a. ce ține de materialism:
filozofie materialistă.