material (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MATERIÁL, -Ă, (
I)
materiali, -e, adj., (
II)
materiale, s. n. I. Adj. 1. Care aparține realității obiective, existând independent de conștiință și în afara ei; care este alcătuit din materie. ◊
Cultură materială = totalitate a bunurilor și a deprinderilor de producție existente pe o anumită treaptă de dezvoltare a societății. ♦ Palpabil, concret, real; faptic. ♦
Spec. Fizic, trupesc.
2. Care constă în bunuri economice, care ține de venit, de avere, de aspectul economic sau pecuniar; care se referă la trai sau la întreținerea vieții. ◊
Bază materială = totalitate a mijloacelor (clădiri, instalații, forță de muncă etc.) care permit desfășurarea unei activități economice sau științifice. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al situației materiale (
I 2); materialicește.
II. S. n. 1. Totalitate a materiilor prime sau semifabricate din care pot fi executate diverse bunuri. ◊
Materiale plastice = nume generic al unui grup de materiale de sinteză care prezintă anumite particularități de structură, de compoziție și fizico-mecanice, având ca proprietate caracteristică generală calitatea de a putea fi prelucrate cu ușurință (sub acțiunea presiunii și a temperaturii); mase plastice.
2. (Rar) Bun, produs. ♦ Țesătură.
Material de rochie. 3. Totalitate a documentelor, informațiilor și datelor necesare pentru elaborarea unei lucrări literare, științifice etc. ♦ Expunere scrisă care cuprinde date și informații referitoare la o anumită problemă. [
Pl. și: (
înv.) (
II)
materialuri. – [
Pr.:
-ri-al] – Din
fr. matériel, lat. materialis.material (Dicționar de neologisme, 1986)MATERIÁL s.n. 1. Materie primă sau semifabricată din care se fac diverse bunuri.
2. Totalitatea lucrărilor, a informațiilor și a datelor folositoare pentru întocmirea unei lucrări științifice, literare etc. [Pron.
-ri-al, pl.
-le, -luri. / cf. fr.
matériel].
material (Dicționar de neologisme, 1986)MATERIÁL, -Ă adj. 1. Care aparține realității obiective, existând independent de conștiință și în afara ei. ♦ Palpabil, concret, real.
2. Care constă în bunuri economice. ♦ Privitor la întreținerea vieții, la trai. [Pron.
-ri-al. / cf. lat.
materialis, germ.
materiell, fr.
matériel].
material (Marele dicționar de neologisme, 2000)MATERIÁL, -Ă I.
adj. 1. alcătuit din materie; (fil.) care aparține realității obiective, existând independent de conștiință și în afara ei. ◊ palpabil, concret, real. 2. care constă în bunuri (economice). II. s. n. 1. materie primă sau semifabricată din care se fac diverse bunuri. 2. totalitatea informațiilor, a datelor necesare pentru întocmirea unei lucrări științifice, literare etc. (< fr.
matériel, lat.
materialis, germ.
materiel)
material (Dicționar de argou al limbii române, 2007)material s. n. sg. bani
material (Dicționaru limbii românești, 1939)*materiál, -ă adj. (lat.
materialis). Format din materie:
substanță materială. Relativ la materie:
forța materială. Fig. Relativ numaĭ la corp (considerat ca
materie față de
suflet, spirit):
distracțiunĭ materiale. Grosolan, prozaic, ĭubitor de banĭ, de mîncare și alte plăcerĭ fizice:
caracteru acestuĭ om e material. Gram. Substantive materiale, acelea în care cea maĭ mică parte se numește tot ca întregu, ca
lemn, fer [!], apă. S. n., pl.
e și (maĭ rar)
urĭ. Materie, lucrurĭ de tot felu întrebuințate într´o exploatare orĭ serviciŭ:
material de cale ferată, mare perdere de material și oamenĭ. Materie din care facĭ ceva (o casă, o mîncare).
Fig. Tot ceĭa ce servește la compunerea uneĭ opere:
a aduna material (saŭ
materiale)
p. o carte. Adv. Materialmente.
material (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)materiál1 (-ri-al) adj. m.,
pl. materiáli; f. materiálă, pl. materiálematerial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)materiál2 (-ri-al) s. n.,
pl. materiálematerial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)material a.
1. format din materie:
sufletul nu e material; 2. ce ține de materie și de vieața materială:
forțe, interese materiale; 3. fig. grosolan, greoiu;
4. Gram. se zice de substantive la cari fiecare parte poartă; numele întregului, ca
lapte, aur. ║ n.
1. obiecte de orice natură întrebuințate la o întreprindere publică:
material de cale ferată; 2. pl. materii ce intră într’o clădire;
3. fig. tot ce servă la compunerea unei opere.