materialitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MATERIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi material, de a avea existență materială; natura materială a ceva. [
Pr.:
-ri-a-] – Din
fr. matérialité, germ. Materialität.materialitate (Dicționar de neologisme, 1986)MATERIALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este material, a ceea ce există independent de conștiință și în afara ei. [Pron.
-ri-a-. / cf. fr.
matérialité].
materialitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)MATERIALITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este material, obiectiv; natura materială a ceva. (< fr.
matérialité, germ.
Materialität)
materialitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*materialitáte f. (d.
material). Calitatea de a fi material:
materialitatea unuĭ fapt.materialitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)materialitáte (-ri-a-) s. f.,
g.-d. art. materialitắțiimaterialitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)materialitate f. caracterul celor materiale.