matahală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MATAHÁLĂ, matahale, s. f. 1. Ființă sau lucru de proporții exagerate (cu contururi vagi, greu de identificat); namilă, colos.
2. Ființă fantastică de mărime enormă și cu înfățișare îngrozitoare;
p. ext. arătare, nălucă.
3. Sperietoare, momâie (mare). [
Var.:
mătăhálă s. f.] –
Et. nec.