matador (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MATADÓR, matadori, s. m. Toreador care trebuie să dea taurului lovitura mortală. – Din
fr. matador, germ. Matador.matador (Dicționar de neologisme, 1986)MATADÓR s.m. Toreador căruia în lupta cu taurii îi revine sarcina să ucidă animalul. [< sp., fr.
matador, germ.
Matador, cf. sp.
matar – a ucide].
matador (Marele dicționar de neologisme, 2000)MATADÓR1 s. m. 1. toreador căruia, în desfășurarea unei coride, îi revine sarcina să ucidă taurul. 2. (ir.) personaj important, conducător etc. ◊ (fig.) persoană înzestrată cu calități deosebite, personalitate de prim rang. (< fr., gr.
matador, germ.
Matador)
matador (Marele dicționar de neologisme, 2000)MATADÓR2 s. n. pânză de in cu firele grupate câte două, pentru cusături sau ca țesătură de suport a unor broderii. (< fr.
matador)
matador (Dicționaru limbii românești, 1939)*matadór m. (sp.
matador, d.
matar, a ucide). Acela care, în luptele cu tauriĭ, are rolu de a ucide tauru.
Fig. Fam. Om însemnat pin [!] pozițiunea luĭ:
matadoriĭ politicĭ.matador (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)matadór s. m.,
pl. matadórimatador (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)matador m.
1. cel ce (în luptele cu taurii) trebue să omoare animalul;
2. fig. om însemnat.