masticare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MASTICÁRE, masticări, s. f. Acțiunea de
a mastica și rezultatul ei; masticație. –
V. mastica.masticare (Dicționar de neologisme, 1986)MASTICÁRE s.f. 1. Acțiunea de a mastica și rezultatul ei; masticație.
2. Operație de amestecare prin care se supune cauciucul la deformații plastice repetate pentru micșorarea viscozității. [<
mastica].
masticare (Marele dicționar de neologisme, 2000)MASTICÁRE s. f. 1. acțiunea de a mastica; masticație. 2. operație de amestecare prin care se supune cauciucul la deformații plastice repetate pentru micșorarea viscozității. (< mastica)
masticare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MASTICÁRE (‹
mastica, verb rar folosit)
s. f. Operație de amestecare prin care se supune cauciucul la deformații plastice repetate, în scopul micșorării vâscozității, prin ruperea și aglomerarea moleculelor cu catene lungi, astfel încât la sfârșit să poată fi tras în foi.