mastic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MASTÍC, masticuri, s. n. 1. Material fluid sau vâscos alcătuit dintr-un amestec de substanțe minerale sau vegetale, care are proprietatea de a se întări în contact cu aerul și care servește la lipit, chituit, nivelat etc. ♦ Preparat vâscos obținut pe bază de colofoniu și întrebuințat pentru acoperirea rănilor pomilor fructiferi.
2. Suc rășinos aromatic extras din trunchiul și din ramurile unui arbust asiatic
(Pistacia lentiscus), care servește la fabricarea masticii, la prepararea unor lacuri, ca fixator pentru parfumuri etc. – Din
fr. mastic.mastic (Dicționar de neologisme, 1986)MASTÍC s.n. 1. Rășină de origine vegetală, provenită dintr-un arbore exotic.
2. Masă formată dintr-un amestec de substanțe minerale sau organice, care se întărește în contact cu aerul.
3. Substanță pe bază de colofoniu, întrebuințată pentru ungerea rănilor la pomi. [< fr.
mastic, cf. gr.
mastiche].
mastic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MASTÍC s. n. 1. rășină vegetală, provenită dintr-un arbore exotic. 2. amestec de substanțe minerale sau organice, care se întărește în contact cu aerul. 3. substanță pe bază de colofoniu, pentru ungerea rănilor la pomi. (< fr.
mastic)
mastic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mastic s. n. –
1. Sacîz, rășina arborelui Pistacia lentiscus. –
2. Chit pentru sticlari. –
Mr. măstihă. Fr. mastic, din
gr. µάστιξ, de unde, prin intermediul arabei și
sp. almáciga. E dublet al lui
mastică, s. f. (țuică de mastic), din
ngr. µαστίχα (Gáldi 207),
cf. tc.,
bg. mastika, alb. mastik.mastic (Dicționaru limbii românești, 1939)*mastíc n., pl. inuz.
urĭ (fr.
mastic).
Pan. Sacîz.
mastic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mastíc s. n., (sorturi)
pl. mastícurimastic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mastic n.
1. rășină scursă dintr’un arbore aziatic;
2. compozițiune din ceruză și uleiu, întrebuințată de geamgii.