masticator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MASTICATÓR, -OÁRE, masticatori, -oare, adj.,
s. n. 1. Adj. Care servește la masticație, care se referă la masticație. ◊
Mușchi masticator = fiecare dintre mușchii situați între cele două maxilare, care pun în mișcare falca inferioară.
2. S. n. Mașină cu ajutorul căreia se efectuează operația de amestecare și fărâmițare a cauciucului natural brut. – Din
fr. masticateur.masticator (Dicționar de neologisme, 1986)MASTICATÓR adj.m. Mușchi masticator = mușchi care face posibilă măcinarea alimentelor. //
s.n. Mașină servind la masticarea cauciucului. [< fr.
masticateur].
masticator (Marele dicționar de neologisme, 2000)MASTICATÓR, -OÁRE I.
adj. care servește la masticație. II. s. n. mașină servind la masticarea cauciucului. (< fr.
masticateur)
masticator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)masticatór1 adj. m.,
pl. masticatóri; f. sg. și
pl. masticatoáremasticator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)masticatór2 s. n.,
pl. masticatoáre