măslin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)măslín (măslíni), s. m. – Arbore (Olea europaea). –
Var. (
Mold.)
maslin. Sl. maslina (Miklosich,
Slaw. Elem., 29; Miklosich,
Lexicon, 363; Cihac, II, 188);
cf. maslu. –
Der. măslină, s. f. (fructul măslinului),
cf. mr. mas(i)nă, megl. măslincă (‹
bg. maslinka);
măslinar, s. m. (culegător, negustor de măsline; poreclă dată grecilor în general);
măsliniș, s. n. (loc cu măslini);
măsliniu, adj. (de culoarea măslinei).