măslin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂSLÍN, măslini, s. m. 1. Arbore fructifer cu frunze persistente, lanceolate, de culoare verde-deschis pe partea superioară și albă-argintie pe partea inferioară, pieloase, lucioase, și cu fructe ovoide, brune-verzui, cultivat mai mult în regiunile mediteraneene pentru lemnul și mai ales pentru fructele lui, bogate în ulei
(Olea europaea). 2. Ramură de măslin (
1), simbol al păcii. – Din
măslină (derivat regresiv).
măslin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)măslín (măslíni), s. m. – Arbore (Olea europaea). –
Var. (
Mold.)
maslin. Sl. maslina (Miklosich,
Slaw. Elem., 29; Miklosich,
Lexicon, 363; Cihac, II, 188);
cf. maslu. –
Der. măslină, s. f. (fructul măslinului),
cf. mr. mas(i)nă, megl. măslincă (‹
bg. maslinka);
măslinar, s. m. (culegător, negustor de măsline; poreclă dată grecilor în general);
măsliniș, s. n. (loc cu măslini);
măsliniu, adj. (de culoarea măslinei).
măslin (Dicționaru limbii românești, 1939)măslín (vest) și
maslín (est) m. (d.
măslină). Un arbore oleaceŭ perpetuŭ verde care produce maslinele (
ólea europáea) – Măslinu era în vechime simbolu înțelepcĭuniĭ, păciĭ, abundanțeĭ [!] și gloriiĭ.
măslin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MĂSLÍN (‹
măslină)
s. m. Arbore fructifer, mediteranean, din familia oleaceelor, înalt de 10-20 m, cu frunze persistente (verzi tot timpul anului), lanceolate, pieloase, lucitoare și flori albe, grupate în panicule axilare (
Olea europaea);
m. este cultivat pentru lemnul și fructele sale. Anticii îl considerau simbol al păcii, iar cel ce avea de făcut o propunere de împăcare sau o rugăminte se înfățișa cu o ramură de
m.măslin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măslín s. m.,
pl. măslínimăslin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)măslin m. pom totdeauna verde ce face măsline, crește în țările meridionale ale Europei (
Olea europaea):
măslinul era la cei vechi simbolul păcii. [Tras din
măslină].