maruflare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARUFLÁRE, maruflări, s. f. Acțiunea de
a marufla. –
V. marufla.maruflare (Dicționar de neologisme, 1986)MARUFLÁRE s.f. Maruflaj. [<
maruflu].
maruflare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MARUFLÁRE (‹
marufla)
s. f. Procedeu de fixare a unei pânze pictate, de obicei de dimensiuni mari, pe un suport fix (perete, panou de lemn etc.); maruflaj. În arta populară, pânza este lipită de pereții monumentelor de lemn, pentru a obține o suprafață netedă, potrivită pentru realizarea picturii.
maruflare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!marufláre (-ru-fla-) s. f.,
g.-d. art. maruflắrii; pl. maruflắri