mărțișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRȚIȘÓR, (
1)
mărțișoare, s. n., (
2, 3, 4)
mărțișori, s. m. 1. S. n. Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor și fetelor, la 1 martie; marț
2.
2. S. m. (
Pop.) Martie.
3. S. m. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunzele crestate adânc și cu flori galbene
(Geum montanum). 4. S. m. (
Bot.;
reg.) Ament (de salcie, de răchită etc.). –
Marț2 +
suf. -ișor.