martirologiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARTIROLÓGIU, martirologii, s. n. Scriere care cuprinde lista martirilor
2 bisericii (și povestirea suferințelor lor) sau,
p. gener., lista celor care au suferit ori au murit pentru o idee, pentru o convingere. [
Var.:
martirolog s. n.] – Din
lat. martyrologium, fr. martyrologe.martirologiu (Dicționar de neologisme, 1986)MARTIROLÓGIU s.n. 1. Listă de martiri sau de sfinți; martirologie.
2. (
Fig.) Lungă enumerație de suferințe îndurate. [Pron.
-giu. / < lat.
martyrologium, cf. germ.
Martyriologium, ngr.
martirologion, fr.
martyrologe].
martirologiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARTIROLÓGIU s. n. 1. scriere cuprinzând lista martirilor bisericii sau a acelora care au suferit pentru o idee etc.; martirologie. 2. (fig.) lungă enumerație de suferințe îndurate. (< lat.
martyrologium, fr.
martyrologe)
martirologiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*martirológiŭ n. (mlat.
martyrologium, ngr.
martyrológion, compus ca și
oro-logiŭ). Lista saŭ catalogu martirilor saŭ sfinților (cam tot una cu
sinaxar).
Fig. Catalogu victimelor saŭ suferințelor:
martirologiu științeĭ, martirologiu unuĭ om.martirologiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)martirológiu [
giu pron. giu]
s. n.,
art. martirológiul; pl. martirológii, art. martirológiile (-gi-i-)martirologiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)martirologiu n.
1. catalogul martirilor și al sfinților în genere;
2. fig. enumeratiune lungă de suferințe îndurate.