marsupiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARSÚPIU, marsupii, s. n. Pungă abdominală caracteristică femelelor din ordinul marsupialelor. – Din
lat.,
fr. marsupium.marsupiu (Dicționar de neologisme, 1986)MARSÚPIU s.n. Punga ventrală a marsupialelor; (
p. ext.) pungă. [Pron.
-piu. / < lat., fr.
marsupium, gr.
marsipion].
marsupiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARSÚPIU s. n. 1. pungă abdominală a femelei marsupialelor. 2. (bot.) organ saciform la extremitatea ramurilor, care poartă arhegoanele. 3. cavitate incubatoare la nevertebrate. (< fr., lat.
marsupium)
marsupiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)marsúpiu [
piu pron. piu]
s. n.,
art. marsúpiul; pl. marsúpii, art. marsúpiile (-pi-i-)