marsupial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARSUPIÁL, marsupiale, s. n. (La
pl.) Ordin de mamifere inferioare, a căror femelă are o pungă abdominală în care își ține puii după naștere; (și la
sg.) animal care face parte din acest ordin. [
Pr.:
-pi-al] – Din
fr. marsupial.marsupial (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARSUPIÁL, -Ă I.
adj. 1. (despre animale) a cărui femelă își poartă puii în marsupiu. 2. (anat.; despre organe) în formă de pungă. II. s. n. pl. ordin de mamifere cu marsupiu, din Australia. (< fr.
marsupial)
marsupial (Dicționaru limbii românești, 1939)*marsupiál, -ă adj. (d. lat.
marsupium, pungă; vgr.
marsýpion).
Zool. Care are o pungă. S. n., pl.
e. Un gen de mamifere care aŭ la pîntece un buzunar susținut de doŭă oase și în care îșĭ țin puiĭ de la naștere pînă cînd se maĭ măresc, ca
canguru, sariga ș. a. V.
mamifer.marsupial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)marsupiál (-pi-al) s. m.,
pl. marsupiáli