marsuin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARSUÍN, marsuini, s. m.,
s. n. 1. S. m. Specie de mamifer cetaceu, asemănător cu delfinul, cu spatele negru, părțile laterale gri și abdomenul alb
(Phocaena phocaena). 2. S. n. (
Mar.) Împletitură din parâmă, fixată la prora și la pupa remorcherelor, folosită ca apărătoare. – Din
fr. marsouin.marsuin (Dicționar de neologisme, 1986)MARSUÍN s.m. Mamifer cetaceu asemănător cu delfinul; purcel de mare. [Pron.
-su-in. / < fr.
marsouin, cf. germ.
Meerschwein – porc de mare].
marsuin (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARSUÍN s. m.. 1. cetaceu asemănător cu delfinul; porc-de-mare. 2. apărătoare de parâmă fixată la prova și la pupa unor nave pentru manevre. (< fr.
marsouin)
marsuin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MARSUÍN (‹
fr.)
s. m. Mamifer cetaceu din familia delfinidelor, cu dinți izodonți, aplatizați lateral, cu vârfuri crenelate fără un rostru distinct, având 1,30-1,80 m lungime (
Phocaena phocaena). Trăește în
Oc. Atlantic,
M. Mediterană și Marea Neagră; specie bentonică, prezentă în apropierea țărmului, mai ales vara.
Sin. porc de mare.marsuin (Dicționaru limbii românești, 1939)*marsuín m. (fr.
marsouin, d. francicu
mar-swin; germ.
meer-schwein, porc de mare). Un fel de delfin din mările recĭ și temperate.
marsuin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)marsuín s. m.,
pl. marsuíni