marmită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARMÍTĂ, marmite, s. f. 1. Vas mare (de metal) cu două toarte și cu capac, în care se transportă mâncarea caldă.
2. Scobitură formată prin eroziune în albia unui râu. – Din
fr. marmite.marmită (Dicționar de neologisme, 1986)MARMÍTĂ s.f. 1. Vas mare cu două torți, cu care se transportă hrana (mai ales în armată).
2. (
Geol.) Scobitură circulară sau ovală săpată în roca dură a unui râu. [< fr.
marmite].
marmită (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARMÍTĂ s. f. 1. vas mare cu două torți, cu care se transportă mâncarea caldă și apa (în armată). 2. scobitură circulară sau ovală săpată prin eroziunea în roca dură a unui râu. (< fr.
marmite)
marmită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)marmítă s. f.,
g.-d. art. marmítei; pl. marmíte