marmora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARMORÁ, marmorez, vb. I.
Tranz. A da aspect de marmură hârtiei, lemnului etc. prin anumite procedee tehnice. – Din
marmoră (după
fr. marbre).
marmora (Dicționar de neologisme, 1986)MARMORÁ vb. I. tr. A colora dând aspect de marmură (unui material). [< germ.
marmorieren].
marmora (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARMORÁ vb. tr. a da aspect de marmură (unui material. (< germ.
marmorieren)
marmora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)marmorá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
marmoreázămarmora (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)marmorá v. a da hârtiei colori variate.