mantuinta - explicat in DEX

mântuință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MÂNTUÍNȚĂ, mântuințe, s. f. (Înv.) Mântuire. [Pr.: -tu-in-] – Mântui + suf. -ință.

Alte cuvinte din DEX

MANTUIELNIC MANTUIALA MANTUI « »MANTUIRE MANTUIT MANTUITOR

Dictionar Englez Roman | Dictionar Roman Englez | Dictionar Francez Roman | Dictionar Roman Francez | Dictionar German Roman | Dictionar Roman German
Dictionar Italian Roman Dictionar Roman Italian | Dictionar Spaniol Roman | Dictionar Roman Spaniol | Dictionar Olandez Roman | Dictionar Roman Olandez
Dictionar Rus Roman | Dictionar Roman Rus | Dictionar Turc Roman | Dictionar Roman Turc