manifesta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANIFESTÁ, (
1, 2)
manifést, (
3)
manifestez, vb. I.
1. Tranz. A exprima, a arăta, prin comportare, prin atitudine etc., un sentiment, o tendință.
2. Tranz. și
refl. A (se) face cunoscut, a (se) vădi, a (se) exterioriza, a (se) arăta.
3. Intranz. A face o manifestație, a participa la o manifestație, a demonstra. – Din
fr. manifester.manifesta (Dicționar de neologisme, 1986)MANIFESTÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) vădi, a (se) arăta, a (se) face cunoscut. ♦ A (se) da (fără voie) pe față, a (se) trăda.
2. intr. A participa la o manifestație, a face o manifestație. [P.i. (1)
manifést și (2)
-tez, 3,6
-tă. / < fr.
manifester, cf. lat.
manifestare].
manifesta (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANIFESTÁ vb. 1. tr., refl. a (se) vădi, a (se) face cunoscut, a(-și) exterioriza (prin vorbe, fapte, acțiuni) gânduri, sentimente etc. II. intr. a participa la o manifestație, a demonstra. (< fr.
manifester, lat.
manifestare)
manifesta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)manifestá1 (a ~) (a arăta un sentiment, a exprima o tendință)
vb.,
ind. prez. 3
maniféstămanifesta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)manifestá2 (a ~) (a participa la o manifestație)
vb.,
ind. prez. 3
manifesteázămanifestà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)manifestà v.
1. a face cunoscut:
a-și manifesta cugetarea; 2. a da pe față:
a-și manifesta bucuria.