manifest - explicat in DEX

manifest (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MANIFÉST, -Ă, manifești, -ste, s. n., adj. 1. Declarație prin care șeful statului, guvernul, un partid politic, o grupare literară etc. își face cunoscute în mod public programul, hotărârile, concepțiile, intențiile etc.; text cu conținut politic, răspândit pentru a determina acțiuni imediate. 2. Adj. (Adesea adverbial) Vădit, clar, evident; indiscutabil. ♦ Care a fost declarat, exprimat în mod categoric; fățiș. – Din lat. manifestum, fr. manifeste.

manifest (Dicționar de neologisme, 1986)
MANIFÉST s.n. 1. Declarație sau program scris prin care un guvern, un suveran, un partid politic, o grupare literară etc. își arată public intențiile sau își modifică conduita; text politic răspândit în scop de agitație. 2. (Mar.) Document de transport în care se înscriu mărfurile încărcate pe o navă. [< fr. manifeste, engl. manifest].

manifest (Dicționar de neologisme, 1986)
MANIFÉST, -Ă adj. (adesea adv.) Vădit, evident, vizibil. [< fr. manifeste, cf. it. manifesto, lat. manifestus].

manifest (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MANIFÉST, -Ă I. adj. (și adv.) vădit, evident, vizibil. II. s. n. 1. declarație cu caracter program prin care de un guvern, un suveran, un partid politic, o grupare literară etc. își fac cunoscute public intențiile, profesiunea de credință. ◊ text politic răspândit în scop de agitație. 2. document de transport în care se înscriu mărfurile încărcate pe o navă. ◊ listă a pasagerilor și bagajelor îmbarcate pe o (aero)navă sau alt mijloc de transport. (< fr. manifeste, lat. manifestum)

manifest (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
manifest, manifeste s. n. (intl.) recurs.

manifest (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) manifést n., pl. e (fr. manifeste, it. manifesto). Declarațiune publică scrisă făcută de un suveran, un om politic, un partid: manifestu duceluĭ de Braunschweig (1792) provocă indignarea Franciiĭ.

manifest (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) manifést, -ă adj. (lat. manifestus). Evident, notoriŭ: eroare manifestă, hoț manifest. Adv. În mod manifest.

manifest (Dicționaru limbii românești, 1939)
3) manifést și -éz, a -á v. tr. (lat. manifestare). Fac cunoscut, arăt, exprim: îmĭ manifest bucuria, voința. V. intr. Fac manifestațiune publică: poporu a manifestat strigînd „ura”. V. refl. Mă exprim, îmĭ arăt sentimentele, voința, puterea: Dumnezeŭ se manifestá pin [!] operele luĭ.

manifest (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
manifést¹ adj. m., pl. maniféști; f. maniféstă, pl. maniféste

manifest (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
manifést² s. n., pl. maniféste