manicord (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANICÓRD, manicorduri, s. n. Instrument muzical medieval asemănător clavicordului. – Din
it. manicordo, fr. manicorde.manicord (Dicționar de neologisme, 1986)MANICÓRD s.n. Vechi instrument muzical cu coarde și clape, ale cărui coarde erau acoperite cu pânză pentru a face sunetele mai line. [< it.
manicordo, cf. fr.
manicorde].
manicord (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANICÓRD s. n. vechi instrument muzical cu coarde și clape, asemănător clavicordului. (< it.
manicordo, fr.
manicorde)