manichiurat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANICHIURÁT, -Ă, manichiurați, -e, adj. (Rar; despre unghiile de la mâini) Care a fost supus manichiurii;
p. ext. (despre oameni) cu unghiile de la mâini îngrijite prin manichiură. – Din
manichiură.manichiurat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)manichiurát (rar)
(-chiu-) adj. m.,
pl. manichiuráți; f. manichiurátă, pl. manichiuráte