manichiură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANICHIÚRĂ, manichiuri, s. f. Îngrijire specială dată unghiilor de la mâini prin tăierea și pilirea lor, urmată de curățarea pielițelor (și de lăcuire). – Probabil din
germ. Manikür, Maniküre. Cf. fr. manucure, manicure „manichiuristă”.