manichiură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANICHIÚRĂ, manichiuri, s. f. Îngrijire specială dată unghiilor de la mâini prin tăierea și pilirea lor, urmată de curățarea pielițelor (și de lăcuire). – Probabil din
germ. Manikür, Maniküre. Cf. fr. manucure, manicure „manichiuristă”.
manichiură (Dicționar de neologisme, 1986)MANICHIÚRĂ s.f. Îngrijire a mâinilor și mai ales a unghiilor de la mâini prin curățirea (și lăcuirea) lor. [Pron.
-chiu-. / < fr.
manucure, cf. lat.
manus – mână,
cura – îngrijire].
manichiură (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANICHIÚRĂ s. f. îngrijire specială a unghiilor de la mâini. (< germ.
Maniküre, fr.
manucure)
manichiură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)manichiúră (-chiu-) s. f.,
g.-d. art. manichiúrii; pl. manichiúri