maleabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MALEÁBIL, -Ă, maleabili, -e, adj. 1. (Despre metale) Care poate fi întins în foi subțiri la temperatură inferioară aceleia de topire; (despre alte materiale) care poate fi ușor modelat.
2. Fig. (despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care se adaptează ușor; adaptabil, mlădios, docil. [
Pr.:
-le-a-] – Din
fr. malléable.maleabil (Dicționar de neologisme, 1986)MALEÁBIL, -Ă adj. 1. (
Despre metale, aliaje) Care poate fi prelucrat în foi subțiri prin ciocănire sau laminare.
2. (
Fig.) Mlădios, suplu. ♦ Adaptabil; docil. [Pron.
-le-a-. / < fr.
malléable, cf. lat.
malleus – ciocan].
maleabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)MALEÁBIL, -Ă adj. 1. (despre metale) care poate fi prelucrat în foi subțiri prin ciocănire sau laminare; (despre alte materiale) care poate fi ușor modelat. 2. (fig.) mlădios, suplu. ◊ (despre oameni) adaptabil; docil. (< fr.
malléable)
maleabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*maleábil, -ă adj. (fr.
malléable, d. lat.
malleare, a bate cu cĭocanu, cu maĭu).
Fiz. Care se poate supția [!] bătîndu-l cu cĭocanu saŭ trecîndu-l pin [!] laminator:
metal maleabil. Fig. Care se poate modela cum vreĭ, care cedează:
caracter maleabil.maleabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maleábil (-le-a-) adj. m.,
pl. maleábili; f. maleábilă, pl. maleábilemaleabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)maleabil a.
1. ce se poate întinde cu ciocanul în foi subțiri;
2. fig. mlădios, docil:
un caracter maleabil.