maleabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MALEABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi maleabil. ♦ Capacitate, ușurință de adaptare. [
Pr.:
-le-a-] – Din
fr. malléabilité.maleabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)MALEABILITÁTE s.f. 1. Proprietate a unor metale sau aliaje de a fi maleabile.
2. (
Fig.) Suplețe. ♦ Docilitate; adaptabilitate. [Pron.
-le-a-. / cf. fr.
malléabilité].
maleabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)MALEABILITÁTE s. f. 1. proprietate a unui metal, material, de a fi maleabil. 2. (fig.) capacitate, ușurință de adaptare, suplețe; docilitate. (< fr.
malléabilité)
maleabilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*maleabilitáte f. (d.
maleabil).
Fiz. Calitatea de a fi maleabil.
Fig. Maleabilitatea caracteruluĭ.maleabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maleabilitáte (-le-a-) s. f.,
g.-d. art. maleabilitắțiimaleabilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)maleabilitate f. caracterul celor maleabile.