maldăr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÁLDĂR, maldăre, s. n. 1. Mulțime de obiecte de același fel, îngrămădite unele peste altele;
p. ext. cantitate mare dintr-o anumită materie.
2. Grămadă de tulpini, de plante secerate, de nuiele, de crengi etc. (legate la un loc). ♦ Grămadă (nu prea mare) de fân, de paie, de iarbă cosită etc. [
Var.:
máldur s. n.] –
Et. nec.maldăr (Dicționaru limbii românești, 1939)máldăr (vest) și
máldur (est) m. (mgerm.
malder, azĭ
malter, baniță, lemne cît încap odată în car, de unde și pol.
maldr și
malder. Dar poate fi și infl. de
mandel, căpiță de 15 snopĭ; mlat.
mandala, 15 bucățĭ. Cp. Bern. 2, 11). Snop de fîn, stuf, cocenĭ, vergĭ ș. a.
maldăr (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)máldăr s. n.,
pl. máldăremaldăr (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)maldăr (maldur) m. snop de coceni de porumb tăiați cu secera:
căsuțele lucesc sub a lor maldăr de trestii aurite AL.,
maldăr verde, iarbă cosită ca nutreț, pentru vite. [Cf. pol. MALDR, o măsură oarecare].