maldac (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MALDÁC, maldace, s. n. (
Reg.) Încărcătură mică de lemne, de fân etc. –
Ngr. mandakis.maldac (Dicționaru limbii românești, 1939)maldác n., pl.
e (orĭ var. din
maldur, orĭ d. mgr.
mandákis, snop).
Est. Cantitate de lemne cît de abea [!] ar ajunge ca să umple un car, și de aceĭa, ca să pară maĭ multe cînd le vinde, țăranu le „măldăcește”. Glugă de strujenĭ.
maldac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)maldac n. Mold. a treia parte dintr’un car cu fân, lemne. [Gr. mod. MALDÁKIS].