mălăier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂLĂIÉR, mălăieri, s. m. (Rar) Persoană care se ocupa cu negoțul cu mălai (
1). ♦ Negustor ambulant care își purta marfa în căruță și care primea plata în natură. –
Mălai +
suf. -ar.