mălăier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂLĂIÉR, mălăieri, s. m. (Rar) Persoană care se ocupa cu negoțul cu mălai (
1). ♦ Negustor ambulant care își purta marfa în căruță și care primea plata în natură. –
Mălai +
suf. -ar.mălăier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mălăiér (
înv.)
s. m.,
pl. mălăiéri