mălai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂLÁI, (
2)
mălaie, s. n. 1. Făină de porumb. ♦ (
Reg.) Făină de mei.
2. Aliment preparat din făină de porumb, de mei sau de alte cereale, dospit și copt în cuptor; aliment preparat din făină de porumb frământată cu lapte (și cu zahăr). ◊
Expr. Și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul = a îmbătrânit; s-a învechit, s-a uzat, s-a perimat. ◊ Compus:
mălai-mare = om mâncăcios sau om bleg, lipsit de vlagă, prostănac. ♦ Turtă formată prin presarea reziduurilor rămase după extragerea uleiului din semințele plantelor oleaginoase.
3. (
Reg.) Porumb;
p. restr. boabe de porumb.
4. (
Reg.) Mei;
p. restr. boabe de mei.
5. (
Bot.;
reg.) Mătură.
6. Compus:
mălaiul-cucului =
a) plantă erbacee cu flori brune, dispuse la vârful ramurilor
(Luzula pilosa). b) plantă erbacee cu frunze liniare și flori brune sau gălbui, dispuse în spice
(Luzula campestris). [
Pl. și:
mălaiuri] –
Et. nec.