maiestuozitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAIESTUOZITÁTE, maiestuozități, s. f. Însușirea, caracterul a ceea ce este maiestuos. [
Pr.:
ma-ies-tu-o-] –
Maiestuos +
suf. -itate.maiestuozitate (Dicționar de neologisme, 1986)MAIESTUOZITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este maiestuos. [Pron.
ma-ies-tu-o-. / cf. it.
maestosità].
maiestuozitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAIESTUOZITÁTE s. f. însușirea, caracterul a ceea ce este maiestuos. (< it.
maestosità)
maiestuozitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*maiestuozitáte (-tu-o-) s. f.,
g.-d. art. maiestuozitắții