maiestuos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAIESTUÓS, -OÁSĂ, maiestuoși, -oase, adj. 1. Care impune prin prestanță, prin demnitate deosebită sau prin caracterul solemn, ceremonios. ♦ (Adverbial) Cu gravitate, cu importanță.
2. Care impune prin măreția înfățișării, prin grandoarea proporțiilor; în mod grandios. [
Pr.:
-tu-os. –
Var.:
maiestós, -oásă, majestós, -oásă adj.] – Din
it. maestoso, fr. majestueux.maiestuos (Dicționar de neologisme, 1986)MAIESTUÓS, -OÁSĂ adj. Măreț, solemn, impunător. ♦ (
adv.) Cu măreție, în mod grandios. //
s.n. Categorie estetică prin care este desemnat stilul solemn, grav, grandios și impunător. [Pron.
mai-ies-tu-os, var.
majestuos, -oasă adj. / cf. fr.
majestueux, it.
maestoso].
maiestuos (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAIESTUÓS, -OÁSĂ adj. (și adv.) măreț, impunător; grandios, solemn. (< it.
maestoso, fr.
majesteux)
maiestuos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maiestuós (-tu-os) adj. m.,
pl. maiestuóși; f. maiestuoásă, pl. maiestuoáse