măiestru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂIÉSTRU, MĂIÁSTRĂ, măieștri, măiestre, adj. 1. (Despre oameni) Iscusit, abil, ingenios. ♦ Măiestrit (
1).
2. (În basme) Înzestrat cu puteri magice; care demonstrează putere magică; (despre lucruri) efectuat prin puteri magice.
Pasăre măiastră = pasăre din basme, înzestrată cu însușiri supranaturale. ♦
P. ext. Ca din basme; minunat; fermecat. [
Pr.:
mă-ies-] –
Lat. magister.