mahorcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAHÓRCĂ s. f. 1. Plantă anuală din familia solanaceelor, cu frunze mari, bogate în nicotină și în acid citric, dar lipsite de aroma frunzelor de tutun; tutun turcesc
(Nicotina rustica). 2. Tutun de calitate inferioară, fabricat din rădăcinile mahorcii (
1). – Din
rus.,
ucr. mahorka.