maia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAIÁ s. f. Ferment; drojdie;
p. ext. plămădeală. ◊
Expr. A prinde maia = a prinde puteri, a se înviora. [
Pr.:
ma-ia] – Din
tc. maya.maia (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)maiá2,
maiále, s.n. (reg.) serbare sau petrecere câmpenească în cinstea primăverii, organizată de școlari în luna mai.
maia (Marele dicționar de neologisme, 2000)MÁIA I.
s. n. denumire dată unor triburi de amerindieni din America Centrală, care au creat o strălucită civilizație precolumbiană. II. adj. care aparține acestei populații. ◊ (s. f.) limbă vorbită de aceștia. (< sp., fr.
maya)
maia (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)maía (maiéle), s. f. –
1. Drojdie, ferment. –
2. Ferment în general. –
3. Germen, embrion, început. –
4. (Înv.) Varietate de pîine. –
5. Furcuță (la cai). –
Mr. măiauă. Tc. (
per.)
maya (Șeineanu, II, 243; Miklosich,
Türk. Elem., II, 122; Berneker, II, 5; Lokotsch 1367),
cf. ngr. μαγιά,
bg.,
sb. maja.maia (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))máia (etnic) s. m. inv.; s. f., g.-d. art.
maiei, pl. -; adj. inv.
maia (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Maia 1. Fiica lui Atlas și a Pleionei și una dintre pleiade. Maia era cea mai frumoasă dintre toate surorile ei. Cucerit de frumusețea ei, Zeus s-a unit cu ea într-o peșteră de pe muntele Cyllene. În urma acestei uniri Maia l-a născut pe zeul Hermes.
2. La romani, veche divinitate de origine obscură. Simboliza, se pare, Primăvara. Mai tîrziu a fost identificată cu
Maia din mitologia greacă.
maia (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MAIA 1. (în mitologia greacă) Zeița fidelității, a credinței. A șaptea fiică a titanului Atlas, era cea mai frumoasă dintre Pleiade. Din dragostea ei cu Zeus s-a născut
Hermes. 2. Zeiță italică, ocrotitoare a recoltelor de fructe. Era sărbătorită la 1 mai (după unii filologi, numele ei este etimonul lunii mai). Cunoscută și sub numele de
Maiestas.maia (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MAIA, râu în Federația Rusă, în Extremul Orient,
afl. dr. al râului Aldan, în amonte de Ust Maia; 1.053 km.
Izv. de pe pantele de S ale culmii Suntar Haiata, trecând prin Nelkan și Aim.
maia (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MÁIA2 s. f. Țesătură subțire de bumbac de tipul stambei, folosită ca material pentru confecționarea rochiilor ușoare de vară.
maia (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MAIA3 subst.,
adj. v. maya1.