mahoniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAHONÍU, -ÍE, mahonii, adj. (Rar) De culoarea mahonului; brun-roșcat. –
Mahon +
suf. -iu.mahoniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mahoníu1 adj. m.,
f. mahoníe; pl. m. și
f. mahoníimahoniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*mahoníu2 s. n.,
art. mahoníul