mahorcă - explicat in DEX

mahorcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MAHÓRCĂ s. f. 1. Plantă anuală din familia solanaceelor, cu frunze mari, bogate în nicotină și în acid citric, dar lipsite de aroma frunzelor de tutun; tutun turcesc (Nicotina rustica). 2. Tutun de calitate inferioară, fabricat din rădăcinile mahorcii (1). – Din rus., ucr. mahorka.

mahorcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
mahórcă s. f. – Tutun prost. Rus., rut. machorka (Tiktin; Candrea; cf. Vasmer II, 107). În Mold.

mahorcă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
mahorcă s. f. sg. (înv.) tutun de calitate inferioară

mahorcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
mahórcă f., pl. ĭ (rus. mahórka). Mold. Pop. Tutun prost. – Și marhotcă (Bas.). V. bacon.

mahorcă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
MAHÓRCĂ s. f. Tutun de calitate inferioară. – Rus mahorka.

mahorcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mahórcă s. f., g.-d. art. mahórcii

mahorcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mahorcă f. Mold. tutun prost rusesc: s’a apucat de tras la mahorcă CR. [Rus. MAHORKA].