mahon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAHÓN s. m. Nume dat mai multor specii de arbori din regiunea tropicală a Americii, cu lemnul de culoare brună-roșiatică, foarte rezistent, întrebuințat la confecționarea mobilelor de lux.
p. restr. lemnul acestor arbori; acaju. – Din
tc. mahun, mahon.mahon (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mahón s. m. – Acaju (arbore).
Tc. maǵun (Șeineanu, II, 243; Candrea), dintr-o limbă americană,
cf. engl. mahogany, germ. Mahogoni, pol. mahony.mahon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MAHÓN (‹
tc.)
s. m. 1. Denumire dată mai multor specii de arbori tropicali din familia maliacee, cu înălțimi de
c. 15 m (
m. de Antile,
Swietania mahogani; m. african,
Khaja senegalensis) cu lemnul de culoare brun-roșcată, lucios, foarte rezistent. Este folosit la confecționarea mobilelor fine, a ambarcațiilor, a elicelor de avioane etc.
Sin. acaju. 2. Lemn de mahon (
1).
mahon (Dicționaru limbii românești, 1939)mahón m. (turc.
maghun, mahun, d. brazilianu
mahagoni). Acaju, un mare și frumos arbore meliaceŭ (
swieténia mahagóni) care crește pin [!] America Centrală și Antile. (Lemnu luĭ, compact, fin, dur, roșiatic și plăcut mirositor, îl face să fie foarte căutat p. mobile. Scoarța luĭ e amară și o poate înlocui pe cea de
chinchină contra frigurilor).
mahon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mahón s. m.,
pl. mahónimahon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mahon n. lemnul numit și
acaju: scaune de mahon și de abanos. [Turc. MAHUN].